Writter X

Eheeee! A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe blog. De ce nu am facut-o? Nu din lipsa de inspiratie caci in fiecare zi gaseam cate un subiect despre care sa scriu si totusi, totusi nu am gasit motivatia care imi trebuia ca sa scriu, nici acum nu cred ca o am, dar faptul ca Alin mi-a tot zis in ultimele zile sa scriu m-a determinat sa incep acest articol.

De data aceasta nu am sa caut cuvinte frumoase, figuri de stil cu care sa descriu ceea ce simt, ceea ce mi se intamplat zi cu zi… simt nevoia sa scriu doar de dragul de a spune ceea ce  gandesc. Poate ca o sa considerati acest articol printre cele mai proaste pe care le-am scris, sau poate ca o sa va placa tocmai pentru simplitatea sa. Decizia este a voastra.

Cred ca am sa ma opresc asupra comportamentului adecvat in scoala, despre felul in care trebuie sa te comporti la o ora si cum trebuie sa te adresezi unui profesor. In ultima saptamana au fost doua incidente care m-au facut sa privesc oarecum dezgustata sau dezamagita spre cateva din persoanele din jurul meu.

Stim cu totii ca teoretic este interzis sa folosesti un telefon mobil in timpul orei, dar e drept, cu totii in unele ore de cursil utilizam fara jena… profesorul ne permite, iar noi profitam. Totusi, atunci cand este o materie la care nu ti se permite si ti se atrage atentia sa lasi telefonul nu cred ca este tocmai, cum sa zic, frumos sa incepi sa vorbesti la telefon cu mamica. Daca ai vorbit si esti prins, nu ar fi normal sa iti ceri scuze si sa pleci capul? Nu!!! Doamne feri! Incepem sa ne luam in gura cu profesorul(care in cazul de fata mai iti este si diriginta) si evidentiem faptul ca haina pe care urma sa ti-o cumpere mamica este mai importanta decat materia respectiva. Si o tinem cu parerea noastra mult si bine, ca doar ce, nu am deranjat ora in vreun fel, ca in timp ce vorbeam faceam si ceea ce spusese profesoara. Voi cum priviti un astfel de comportament? Sunt eu chiar atat de incuiata incat sa nu inteleg gandirea asta?

Apoi, un alt caz a fost cel in care i s-a atras atentia unui elev ca e timpul sa nu mai chiuleasca si sa se puna pe invatat. I s-a spus ca nu doarme suficient, ca a slabit si e palid si trebuie sa isi revina. Cand ti se fac astfel de observatii si mai ales cand ele sunt cel putin pe jumatate adevarate nu cred ca este cazul sa incepi sa te iei cu diriginta in gura, sa ridici tonul si sa fi obrazni, nu? Ei bine asa a facut acest elev doua zile la rad, iar in ceea de a doua zi a fost chiar dat afara de la ora de dirigentie…

Stiu ca nu am dreptul sa judec oamenii, dar uneori nu ma pot abtine, eu nu pot tolera comportamente ca acesta si ma intreb de ce unii oameni nu pot sa taca atunci cand trebuie si intind coarda la maxim si chiar depasesc limita “admisa”. Acestea au fost doua din cazurile care le-am mentionat ina cest articol, dar nu sunt singulare… nu sunt singurii. Si apoi sunt intrebata de nu ma inteleg cu unii colegi, iata de ce…. pentru ca eu nu gandesc ca unii din ei, pentru ca eu nu tolerez compartamentul lor si imi vine sa plec cat vad cu ochii.

M-am trezit dis de dimineata spunandu-mi “ah, ce bine era sa dorm” si m-am ridicat repejor din pat. Am intrat repede in priza si am inceput sa imi termin bagajul caci trebuie sa plec in excursie… Da!!!! Plec!!!!

Ne mai citim peste 5 zile cand o sa revin mai praf decat atunci cand am plecat!

Dupa cum totii stim aceasta este ultima saptamana din semestrul I, saptamana in care toti profesorii incheie mediile si noi elevii scapam de presiunea notelor, de cererile profesoriilor…

Dar uite, colo in zare se iveste o silueta ce se apropie ca o furtuna spre noi. Cine sa fie oare? Ah, dar nu se poate… fugiti!! Este marea dictatoare a liceului ce a venit sa taie si sa spanzure tot ce intalneste in cale. Si scoate fum pe nari si urechi, si tipatul ei e infoirator… iar intreg liceul se cutremura sub tocurile pantofilor ei.

Doamna noastra directoare este cat se poate de hotarata sa ne oblige sa stam in liceu si sa pierdem vreme pana cand se incheie orele…si asta chiar si in ultima zi de scoala, vinerea. Da, minunati-va si apoi intoarceti spatele si continuati-va drumul spre casa.

Profesoara de biologie este in acelasi timp si directoarea liceului asa ca de multe ori se intampla sa nu vina la orele noastre si se mai intampla sa ne ia de la alte ore ca sa ne predea.

Astazi, in timpul tezei la romana(asta este o alta poveste draguta) a binevoit sa ii faca o vizita profesoarei noastre si BUF, a dat de noi. Pe un ton foarte ridicat incepe sa ne intrebe unde si de ce am chiulit de la ora de informatica cu o zi in urma, caci ne cautase. Noi suntem obisnuiti cu tipetele ei si am ramas calmi, chiar foarte calmi si i-am explicat ca am plecat ca aveam teza a doua zi si doream sa repetam… acesta a fost “tragaciul” care a declansat niste tipete atat de puternice incat intreaba scoala s-a cutremurat: “Unde scrie in regulamentul scolar sa plecati de la ora, nu aveti nicio scuza! Aveti toti nota scazuta la purtare un punct. Este a doua oara cand plecati de la informatica… am sa aduc toata clasa in fata consiliului profesoral!” - asta a fost o mica parte din magnificul discrus. Dupa ce il incheie cu mare seninatate, coboara tonul si incepe sa discute cu profesoara noastra, apoi isi mai aminteste ca mai are ceva de zis si mai tipa putintel… apoi pleaca inchizand usa zgomotos in urma sa.

Ne-am intors unii spre altii mirati si toti spre profesoara noastra de romana care nu se mai putuse abtine si incepuse sa rada, in momentul imediat urmator i-am urmat frumosul exemplu. :))

Cu “scandaluri” de genul asta ne-am obisnuit, nu suntem prima clasa si cu siguranta nici ultima care are parte de ele. De cele mai multe ori cand intram la ora ei ne facem cruce si cand iesim ii multumim lui Dumnezeu ca am scapat.

Aceasta blonda printre altele este destul de uituca si are tendinta de a se repete mult prea mult pentru gustul nostru. Am sa va incant cu una din minunatele ei povestiri:“eram in timpul unei ore de biologie si predam sistemul nervos la clasa a 11a. Dintr-o data se deschide usa si intra o fata plangand si aruncand cartile de biologie pe masa”-aici gesticuleaza, aratandu-ne cum au fost aruncate cartile- “eu si elevii am ramas inmarmuriti si incepe sami spuna: <<Doamna profesoara, visul meu de cand eram mica a fost sa devin doctor, vreau sa dau la medicina, dar nu pot deoarece nu inteleg caile de conducere a sistemului nervos, iar copii incep sa rada si ii spun:<<Dar, domnisoara, aceasta este cea mai simpla lectie posibila>>”-si acum urmeaza marea concluzie- “ Vedeti dragilor, este foarte important sa ai un profesor care stie sa predea….cum din pacate putini mai sunt”